marți, 25 mai 2010

Lansare "Apropierea" la Timişoara


Joi, 27 mai 2010, ora 20:00
la Enoteca de Savoya
(str. Eugenio de Savoya, nr. 11, Timişoara)
are loc lansarea cărţii Apropierea de Marin Mălaicu-Hondrari
Prezintă: Robert Şerban




duminică, 23 mai 2010

Apropierea- o carte demnă de a se numi literatură!


Apropierea- de Marin Mălaicu-Hondrari, roman apărut în mai 2010, la Editura Cartea Românească

Fantasma unui bărbat îndrăgostit bântuie Europa pe urmele unei femei căsătorite... - am putea spune că aşa începe romanul Apropierea, de Marin Mălaicu-Hondrari , dar cel care caută un început şi un sfârşit în această carte greşeşte; aici vorbim de trăiri, faptele şi acţiunea fiind doar nişte pretexte pentru a le descrie.
Fără nicio ezitare, afirm că personajele îşi trăiesc povestea în paşi de tango, cu mişcări sincopate şi pauze dramatice. Experienţele de dragoste sunt puternic interiorizate, iar suspansul se creează prin faptul că ele par a nu se sfârşi vreodată.
Citind acest roman e inevitabil să nu simţi sau să nu-ţi doreşti o apropiere.












Târgul Alternativ de Carte

Ediția inaugurală

28-29-30 mai
Calea Victoriei nr. 115
Uniunea Scriitorilor din România

un proiect în programul
Literatura română scrie pe mine

Ioan Es. Pop, Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman, Florin Partene, Teodor Dună, Daniel Bănulescu, Ioana Nicolaie, Moni Stănilă şi... lista continuă pe http://2010tac.blogspot.com/

sâmbătă, 22 mai 2010

Marin Mălaicu-Hondrari


Marin Mălaicu-Hondrari- născut la 29 ianuarie 1971 şi locuieşte la Sîngeorz-Băi, Bistriţa-Năsăud.

Debutează cu un volum de versuri, Zborul femeii pe deasupra bărbatului, la Editura Eikon, Cluj-Napoca 2004 (Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj).

Marin Mălaicu-Hondrari nu se mulţumeşte doar cu poezie, prin urmare scrie şi proză. Primul roman îi apare în 2006- Cartea tuturor intenţiilor, la Editura Vinea şi este reeditat la Cartea Românească, în 2008.


Cel mai recent roman al scriitorului este Apropierea, apărut la Cartea Românească, în mai 2010.

Pentru Marin Mălaicu-Hondrari a scrie şi a citi literatură înseamnă TOTUL; el trăieşte prin literatură, dovadă că organizează şi evenimente literare cum ar fi Formă şi Dialog, din cadrul Muzeului de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi, care aduce nume importante din lumea literaturii române contemporane (Adrian Popescu, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Ruxandra Cesereanu, Mihaela Ursa, Adela Greceanu, Dan Coman, Florin Partene, Ion Mureşan, Mihai Dragolea, Vasile Leac, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Ştefan Manasia, Teodor Dună, Doina Ioanid, Constantin Acosmei) pentru a lectura şi a purta discuţii cu publicul. În vara anului 2009, împreună cu Dan Coman şi Gavril Ţărmure, a organizat festivalul de poezie şi muzică de cameră Poezia e la Bistriţa, festival la care au participat 17 poeţi din ţară.


dar nimic nu întrerupe
zborul femeii pe deasupra bărbatului
tu eşti copacul
tu eşti apa
sărutul ce desperechează sânii
eşti noapte ce mă despoi
dansez şi mă cutremur
iubirea-mi şi zborul tău străbate vor vremuri




Când scrii, nu te gândi la prietenii tăi, nici la impresia pe care o va face povestea ta. Scrie ca şi cum povestea ta nu ar avea interes decât pentru micul ambient al personajelor tale, dintre care ai fi putut să fii unul. Nu în alt fel se obţine viaţa unei povestiri.





... destinul încă ne era favorabil, ne permitea să ne îmbrăţişăm dimineaţa, să umblăm goi, ca două fantome, pe marginea piscinei, să luăm masa într-un restaurant pe care mereu îl găseam pustiu, să fim disc-jokey, să ne spălăm pe dinţi fiecare cu periuţa celuilalt, să jucăm biliard până la epuizare, să numărăm stingătoarele şi revistele porno de pe întreg vasul, să ne gândim la sinucidere ca la unica posibilitate de a muri împreună, că de trăit nu putea fi vorba. Ştiu că sunt laşă, zicea Maria. Eu credeam că e doar prudentă. Poate prea prudentă. Îmbătrânesc, i-am zis, nu ştiu cât voi mai putea duce viaţa pe care o duc. De cele mai multe ori, nu mai ştiu de ce mă aflu într-un loc anume, ce limbă trebuie să vorbesc. Peste tot e prezentă un fel de ceaţă. Mă urc în avion în ceaţă, cumpăr pâine în ceaţă, cel mai mic gest îl fac în ceaţă şi numai dacă trebuie neapărat să-l fac.