Virgil Mazilescu

"tu dormi dragostea mea.sînt singur am inventat poezia şi nu mai am inimă"

prefaţă

(VA FI LINIŞTE VA FI SEARĂ, 1979)

" şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe-curajul şi puterea(omenească) s-au topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că probabil voi muri cutremurîndu-mă(ceea ce dealtfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune

îmi reiau prin urmare vechea limbă:începând chiar din clipa de faţă.o sucesc o mîngîi o bat cu sete.dar sintagmele stranii în care(se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută nu mă mai ademenesc.degetele subţiri care vor intra încetul cu încetul în putrefacţie?degetele subţiri nu mă mai tulbură"

V.Mazilescu

(maestre,muzica!)

şatov

(VA FI LINIŞTE VA FI SEARĂ, 1979)

ei au lumea lor şi lumea asta a lor îmi face greaţă

şi chiar cu o cutie goală de conserve în gură sînt gata să urlu

şi chiar cu o bombă în măduva şirei spinării sînt gata să urlu

că ei au lumea lor şi că lumea asta a lor îmi face greaţă

cineva pe lume are nevoie de mine

(VA FI LINIŞTE VA FI SEARĂ, 1979)

cineva pe lume are nevoie de mine

dragostea mea dacă ai nevoie de mine

o dragostea mea dacă ai nevoie de mine

gîndeşte-te la mine

în spaţiul cel mai umilit

te-am sărutat eu mortul

fiecare să-şi ascundă bine îngerul

în buzunar

ca la bîlci ca la

cinematograful mut

poate zborul va ţâşni printre zdrenţe şi urechi

eh ce să-i faci vom fi un biet simbol

şi unghiul dintre toate imposibil

te-am sărutat eu mortul

patru fără un sfert

(Opera poetică – Postume)

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg – nimeni – am părul ud
şi gîndul cît un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
cînd plouă – te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu era prea departe de mormînt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare